Abandon

Sunetul muzicii imi sopteste in minte. Culori apar in fata mea, culori care ating fiecare por al sufletului meu. Fiecare nota e ca un spin pe pielea mea iar sangele se prelinge de-a lungul taieturilor. E o aroma dulce – amaruie care ma invaluie si ma ridica la cer. Ma strange ca si cum vrea sa devenim aceeasi fiinta. Sau poate un demon blestemat sa ramana vesnic sub acelasi soare.

O atingere usoara a corzii infioara fiecare fiinta din jurul meu. Iar in jurul meu e o prapastie plina cu sunete. Sunete ucigatoare care imi umplu sufletul de dorina de a trai mai mult…mult mai mult. Ecouri inaltatoare care te trantesc violent de cer.

Inima si adrenalina. Fiecare vrea sa muste o bucatica din “eu”. Fiecare vrea sa imi arate o parte a unui iad sau al unui rai care nu exista. Fiecare ma atinge scurt, rece, inselator. Fiecare imi gadila auzul cu sunetul lor dulce. Fiecare ma saruta aspru cu imaginea lor calda. Fiecare ma uneste…

Te iubesc, senzatie de abandon! Ador fiecare atingere a ta, fiecare rasuflare pe gatul meu, fiecare soapta rostita in tacerea colosala. Ma duci pe culmi neexplorate, in inaltimi nebanuite si adancimi uitate.