Libertate frateeeeee!

Zilele astea m-am simţit ca atunci când aveam 16 ani.
De când nu mai lucrez simt că trăiesc. De fapt de când nu mai depind de un şef care să mă...frece la cap, că de lucrat se pare că lucrez...
Am chef să zac, alung orice grijă din mintea mea, fac orice altceva în afară de ce trebuie făcut, mă culc târziu şi mă trezesc şi mai târziu şi am un chef nebun să mă îndrăgostesc şi să merg la mare.

Ce frumos! :)

Replici de agatat femei!

Sau mai degrabă puştoaice. Dar cred că nici pe ele ţinând cont că, în ziua de azi la 13 ani ştiu cam orice.

Se făcea că eram în El Grande Comandante şi mă bucuram de starea de uitare pe care mi-a indus-o acea minunată tequila combinată cu sare şi multă lămâie. Apoi, urechile mele care urlau din cauza muzicii şi a ritmului, au auzit o conversaţie interesantă. (se pare că aud foarte bine atunci când beau).
O amică de-a mea a avut plăcerea de a fi agătată de un mic amator. Conversaţia a fost ceva de genul:

"El: Buna! Pot să îţi adresez câteva întrebări?
Ea: Spune!
El: Ce faci?
Ea: Poftim?
El: Ce faci?
Ea: Pai...nu se vede? Dansez!
El: A!
(pauză)
El: Pot să îţi mai adresez câteva întrebări?
Ea: Daca ţii neapărat...
El: Ce faci?"
Aici s-a întrerupt firul. Fata nu a mai suportat şi l-a invitat să plece.
Pe el şi pe încă unul care s-a chinuit vreo 15 minute să ghicească în ce liceu a fost.

Dragii mei aspiranţi la o femeie. Băgaţi-vă minţile-n cap şi maturizaţi-vă. Nu aşa se agaţă o femeie. Nu o să vă dau eu sfaturi cum să o faceţi dar cu siguranţă nu aşa.
În cel mai rău caz căutaţi pe google. Cu siguranţă veţi găsi o groază de informaţii. (Există şi un manual care pe mine m-a amuzat cumplit http://juan.ro/manualul-seductie/?gclid=CLGD2uS1vJwCFcyT3wodYGpenA )

Succes!

Go west, young man!

"When you get those rare moments of clarity, those flashes when the universe makes sense, you try desperately to hold on to them. They are the life boats for the darker times, when the vastness of it all, the incomprehensible nature of life is completely illusive. So the question becomes, or should have been all a long... What would you do if you knew you only had one day, or one week, or one month to live. What life boat would you grab on to? What secret would you tell? What band would you see? What person would you declare your love to? What wish would you fulfill? What exotic locale would you fly to for coffee? What book would you write?"

Eu stiu ce as face...

Alergati, copii, alergati!

Sau faceţi orice fel de mişcare! Nu mai vegetaţi! Nu mai faceţi burţi! Respectaţi-vă!
Lăsaţi în cameră telecomanda, fotoliul, calculatorul sau laptopul şi mergeţi prin parc sau cutreieraţi oraşul!
Ador să alerg! Când nu alerg sunt ca un copil căruia i se ia o jucărie. Uneori dau muzica foarte tare şi alerg ca un om nebun. Şi când simt că mă prăbuşesc alerg şi mai tare. Scap de toate grijile şi gândurile negative care mă urmăresc.
Cred că nimic nu mă face să mă simt mai bine. Ah! Mai e ceva :P

Home, sweet home!

Ne credem oameni deştepţi pentru că, se pare, avem şcoli mai bune decât alte ţări. Ne credem importanţi pentru că se zice că am avea o cultură bogată şi tradiţii. Se pare că avem monumente şi relief cât multe alte ţări la un loc.
Pffff! Suntem nişte nimicuri!
Avem câţiva olimpici care sunt trataţi cu spatele. Nici măcar o cameră locuibilă, într-un cămin nu pot primi. Scolile sunt jalnice, cu cărţi şi alte materiale didactice de când era bunica o copilă iar noi învăţăm după sistemul vechi, în care un profesor dicta din carte iar elevii, silitori, îşi rupeau degetele scriind. La examene copiem pentru că ori nu suntem în stare să reproducem cu cuvintele noastre ceva ce ni s-a predat ori profesorul este suficient de încuiat încât să vrea să îi scrii în lucrare şi greşelile făcute în manualul pe care, obligatoriu, l-ai cumpărat.
Apoi ne angajăm. Dacă te numeri printre olimpici, ai şansa să devii cel mai bun în domeniul respectiv şi să te respecte toţi pentru că depind de tine (când zic "respect", evident nu mă refer la acel respect de care ne zic mama şi tata. Mă refer la linguşeli şi pup-în-curism). Dacă te numeri printre cei cu tupeu şi cu ceva înclinaţii spre succes atunci tot respectul! Clar va fi greu, dar minunat. Dar dacă te numeri printre cei cu o cantitate prea mare de bun simţ sau cu o cantitate prea mică de încredere în sine, atunci vei fi mâncat. Căci, la urma urmei, cel mai puternic va supravieţui.
Unii muncesc toată viaţa şi strâng bani cu gândul ca, la un moment dat, se vor plimba şi ei prin ţara lor minunată. Şi ajung să nu vadă nimic. Dacă se duc cu maşina personală, nu prea pot vedea mare lucru deoarece, pe lângă faptul că trebuie să fie atenţi la drumul plin de şoferi idioţi, trebuie să mai fie atenţi şi la gropile mari cât craterele de vulcan (exagerare intenţionată). Dacă se duc cu trenul, cresc şansele să fie nevoiţi să îşi ia sicriele cu ei pentru că, dacă e vară se dilată şinele, daca e iarna, se contractă. Dacă plouă se inundă, dacă e secetă se încing toate. Si dacă nu e nici una de mai sus, cu siguranţă e cineva din compartiment care are fobie de orice formă a apei.
Apoi, presupunând că ai ajuns întreg la destinaţie, vei observa că nu prea e o destinaţie. Ori eşti frânt după drumul înterminabil, ori e închis pentru că restaurează (de vreo 2 ani), ori e deschis dar nu poţi vedea tot, ori e foarte scump, ori îţi fură careva geanta, ori nu mai aparţine statului român şi nah...te conformezi.
Şi uite aşa olimpicii se duc în alte ţări să "studieze" şi rămân acolo, cei care vor o carieră se duc în alte ţări să muncească şi rămân acolo, cei care vor să călătorească se duc şi vizitează două ţări cu banii pe care i-ar da vizitând jumătate din ţara asta.
M-am săturat de cei care se plâng. M-am săturat şi de mine pentru că mă plâng. Părerea mea e că suntem pierduţi. Ne-au luat-o înainte ţări muuuult inferioare nouă. Pentru că, pur şi simplu, ne încăpăţânăm să evoluăm prin căi scurte şi nesigure decât să evoluăm pe calea cea mai lungă, adică cea corectă.
M-am hotărât! Demisionez! Si plec!

Ce-şi doreşte o anumită femeie.

Thrystan wrote:

"Vrea o persoană care să se muleze pe ea ca folia protectoare de pe ecranul IPhone-ului meu. Să fie protejată de o chestie transparentă, care nu o schimbă. O lasă la fel dar o apără, îi dă încredere."

Iar IPhone - ul lui este preţios.